Importanța relației terapeutice și altor factori în succesul terapiei
Introducere
Așa cum se poate observa din ce în ce mai mult în societatea de astăzi, nevoia și dorința oamenilor de a apela la psihologi profesioniști este, fără îndoială, în creștere. Pe fondul procentelor tot mai crescute de persoane cu tulburări emoționale (ex. depresie) sau de anxietate, dar și al problemelor complexe de viață care apar în mediul contemporan, misiunea psihologului a devenit una crucială, chiar și în societatea românească.
Populația globală este în creștere, tehnologia creează noi provocări, iar fenomenele politico-sociale (ex. pandemia, criza economică, războiul) completează tabloul începutului de secol 21. Acest tablou are în centru imaginea psihicului uman, unul tot mai solicitat, confuz, măcinat de îngrijorări și stres, dar și cu resurse incredibile de a se dezvolta și a ameliora suferința.
De multe ori însă, individul nu poate gestiona de unul singur acest amalgam de stimuli și experiențe. Aici intervine psihologul profesionist și rolul său esențial în susținerea și menținerea sănătății mentale. Atunci când, din diverse motive, simțim nevoia de a apela la un psiholog, este bine să știm că existe diferite tipuri de servicii de care putem beneficia.
Specialisti în sãnatate mentală
Psihoterapeutul, spre exemplu, este acel psiholog care aplică intervenții de reducere a simptomelor psihopatologice (ex. tristețe cronică, oboseală și apatie în cazul depresiei; îngrijorări și comportamente de evitare în cazul anxietății, etc.). Bineînțeles, tehnicile sunt implementate după stabilirea unui diagnostic și în cadrul relației terapeutice, despre care vom discuta în detaliu în acest articol.
Psihologul clinician, pe de altă parte, are doar rolul de a stabili un diagnostic în urma desfășurării evaluării psihologice complete, prin interviuri, chestionare și teste. Ulterior, acesta întocmește și un raport de evaluare și psihodiagnostic.
Consilierul psihologic are un rol similar cu al psihoterapeutului, însă problemele cu care se ocupă elsunt mai degrabă dificultăți de viață (probleme în relațiile sociale, deficit de abilități, nevoia de dezvoltare personală, gestionarea stresului, etc.) Spre deosebire de psihoterapeut, acesta nu stabilește diagnostice și nu intervine pentru a trata tulburări mintale clinice (ex. depresie, schizofrenie, anorexie) ci sprijină clientul în procesul de auto-cunoaștere, antrenează diverse abilități și explorează dificultățile și resursele personale ale clientului.
Chiar dacă există și alte categorii de psihologi profesioniști, cele menționate mai sus sunt cele mai relevante pentru discuția de astăzi. De asemenea, serviciile psihologice pot fi oferite sub mai multe forme: individual, în grup, în cuplu (prieteni, soți, parteneri, parinte-copil etc), față-în-față sau online.
Rețeta succesului terapeutic
Este important de menționat că un proces terapeutic de succes implică anumite elemente fundamentale, precum ingredientele unei rețete. Câteva dintre acestea sunt principiul confidențialității (informațiile discutate în terapie nu sunt împărtășite de psiholog nimănui altcuiva, chiar dacă pot exista anumite excepții), semnarea unui contract de colaborare discutat în prima ședință, dorința autentică a clientului de a se implica, stabilirea listei de probleme și a obiectivelor (+ diagnostic în cazul psihoterapiei), acord comun asupra acestor obiective și plata unui onorariu specific. Asigurați acești piloni, procesul terapeutic poate avea loc, însă nu în orice condiții.
Importanța relației terapeutice și alți factori
Procesul terapeutic reușit este unul bazat pe o relație de colaborare între client și psihoterapeut, oferire reciprocă de feedback pe parcursul colaborării, acceptare necondiționată față de client, empatie din partea terapeutului (abilitatea de a descifra emoțiile celuilalt și de-al sprijini emoțional fără a-l judeca) și autenticitate—atât terapeutul, cât și clientul, se angajează în exprimarea adevărului și se comportă onest, transparent și sincer unul față de celălalt.
Aceste elemente ale alianței terapeutice au fost studiate, în mod sistematic, de către psihologul umanist Carl Rogers (1965), care a identificat și discutat empatia, acceptarea necondiționată și autenticitatea (numită și „congruență”).
Conceptul de „colaborare” este însă unul mai nou în literatura de specialitate, făcând parte din principiile terapeutice ale școlii cognitiv-comportamentale (CBT). Această abordare teoretică—cea mai eficientă și validată științific la ora actuală—consideră implicarea activă a clientului, realizarea temelor pentru acasă și împărtășirea constantă de feedback ca fiind factori-cheie ai unei relații terapeutice de calitate (David, 2017).
Acest tip de relație mai poartă și numele de „alianță terapeutică” și constituie unul dintre cele mai importante ingrediente ale reușitei în terapie. Câteva studii întreprinse pentru a identifica factorii succesului în terapie au evidențiat alianța terapeutică ca fiind cel mai important și influent factor, reprezentând 30% din reușită procesului terapeutic. Alți factori fiind 15% tehnicile terapeutice, 15% efectul placebo și 40% factori ce țin de viața personală a clientului (suport social, genetica, istoric de viață, nivel de implicare, resurse financiare etc). (Lambert, 1986).
).
Deși sunt studii care sugerează că, în realitate, factorii ce țin de client reprezintă 86% din succesul terapiei, iar restul de 14 % s-ar împărți în diferite procente între tehnici, relația terapeutică, efectul placebo și alți factori. (Duncan, 2014).
v.
Alte elemente fundamentale în terapie
Evaluarea, prezentarea problemei (conceptualizare) și metodele folosite sunt elemente care depind în mare măsură de formarea specifică a psihologului, care se desfășoară conform unei anumite abordări teoretice (ex. psihanaliză, umanism, paradigma cognitiv-comportamentală).
Orice intervenție psihologică însă, indiferent de abordarea teoretică, se caracterizează prin dialog și aplicarea de tehnici specifice de psihoterapie sau consiliere psihologică. Aceste tehnici nu implică însă și tratament farmacologic, care este de competența medicului psihiatru, iar aplicarea sa de către psihologi este strict interzisă.
Cu toate acestea, în cazul în care psihologul consideră indicată medicația pentru anumiți clienți (ex. severitatea tulburărilor este crescută), acesta poate recomanda consultul la un medic psihiatru. De cele mai multe ori, în cazurile de simptomatologie severă, o combinație între psihoterapie și tratament farmacologic este cea mai eficientă soluție